albete

Latin

Verb

albēte

  1. second-person plural present active imperative of albeō

Romanian

Etymology

From alb +‎ -ete.

Noun

albete m (plural albeți)

  1. (regional) sapwood
    Synonym: alburn

Declension

Declension of albete
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative albete albeteul albeți albeții
genitive-dative albete albeteului albeți albeților
vocative albeteule albeților

References

  • albete in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN