albete
Latin
Verb
albēte
- second-person plural present active imperative of albeō
Romanian
Etymology
Noun
albete m (plural albeți)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | albete | albeteul | albeți | albeții | |
| genitive-dative | albete | albeteului | albeți | albeților | |
| vocative | albeteule | albeților | |||
References
- albete in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN