alboare
Romanian
Etymology
Inherited from Late Latin albor, albÅrem, from Latin albus.
Noun
alboare f (plural albori)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | alboare | alboarea | albori | alborile | |
| genitive-dative | albori | alborii | albori | alborilor | |
| vocative | alboare, alboareo | alborilor | |||