alnicie
Romanian
Etymology
From alnic + -ie. First attested in 1582
Noun
alnicie f (plural alnicii)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | alnicie | alnicia | alnicii | alniciile | |
| genitive-dative | alnicii | alniciei | alnicii | alniciilor | |
| vocative | alnicie, alnicio | alniciilor | |||
References
- alnicie in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN