aurare

Latin

Verb

aurāre

  1. inflection of aurō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From aura +‎ -re.

Noun

aurare f (plural aurarări)

  1. gilding

Declension

Declension of aurare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative aurare aurarea aurarări aurarările
genitive-dative aurarări aurarării aurarări aurarărilor
vocative aurare, aurareo aurarărilor

References

  • aurare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN