auroră
Romanian
Etymology
Borrowed from French aurore, from Latin aurora.
Noun
auroră f (plural aurore)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | auroră | aurora | aurore | aurorele | |
| genitive-dative | aurore | aurorei | aurore | aurorelor | |
| vocative | auroră, auroro | aurorelor | |||