autorlâc
Romanian
Alternative forms
- autorlîc — 1953–1993 spelling
Etymology
From autor + -lâc.
Noun
autorlâc n (plural autorlâcuri)
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | autorlâc | autorlâcul | autorlâcuri | autorlâcurile | |
genitive-dative | autorlâc | autorlâcului | autorlâcuri | autorlâcurilor | |
vocative | autorlâcule | autorlâcurilor |
Further reading
- “autorlâc”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025