avânt
Romanian
Alternative forms
- avînt — 1953–1993 spelling
Etymology
Probably from vânt, or possibly derived from avânta rather than it deriving from avânt.
Noun
avânt n (plural avânturi)
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | avânt | avântul | avânturi | avânturile | |
genitive-dative | avânt | avântului | avânturi | avânturilor | |
vocative | avântule | avânturilor |