bâlbâit
Romanian
Alternative forms
- bîlbîit — 1953–1993 spelling
Etymology
From bâlbâi (“to stutter”) + -it.
Adjective
bâlbâit m or n (feminine singular bâlbâită, masculine plural bâlbâiți, feminine and neuter plural bâlbâite)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | bâlbâit | bâlbâită | bâlbâiți | bâlbâite | |||
| definite | bâlbâitul | bâlbâita | bâlbâiții | bâlbâitele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | bâlbâit | bâlbâite | bâlbâiți | bâlbâite | |||
| definite | bâlbâitului | bâlbâitei | bâlbâiților | bâlbâitelor | ||||
Noun
bâlbâit m (plural bâlbâiți)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | bâlbâit | bâlbâitul | bâlbâiți | bâlbâiții | |
| genitive-dative | bâlbâit | bâlbâitului | bâlbâiți | bâlbâiților | |
| vocative | bâlbâitule | bâlbâiților | |||
Verb
bâlbâit
- past participle of bâlbâi (“to stutter”)