balamuție
Romanian
Etymology
From balamut + -ie.
Noun
balamuție f (plural balamuții)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | balamuție | balamuția | balamuții | balamuțiile | |
| genitive-dative | balamuții | balamuției | balamuții | balamuțiilor | |
| vocative | balamuție, balamuțio | balamuțiilor | |||
References
- balamuție in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN