beadurinc

Old English

Etymology

From beadu (battle) +‎ rinc (man)

Pronunciation

  • IPA(key): /ˈbæ͜ɑ.duˌrink/, [ˈbæ͜ɑ.duˌriŋk]

Noun

beadurinc m

  1. warrior
    Synonyms: see Thesaurus:cempa

Declension

Strong a-stem:

singular plural
nominative beadurinc beadurincas
accusative beadurinc beadurincas
genitive beadurinces beadurinca
dative beadurince beadurincum