bicașuț
Romanian
Etymology
Noun
bicașuț m (plural bicașuți)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | bicașuț | bicașuțul | bicașuți | bicașuții | |
| genitive-dative | bicașuț | bicașuțului | bicașuți | bicașuților | |
| vocative | bicașuțule | bicașuților | |||
References
- bicașuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN