biduș

See also: biđus and Biduś

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian büdös.

Adjective

biduș m or n (feminine singular bidușă, masculine plural biduși, feminine and neuter plural bidușe)

  1. (Transylvania) stinky

Declension

Declension of biduș
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite biduș bidușă biduși bidușe
definite bidușul bidușa bidușii bidușele
genitive-
dative
indefinite biduș bidușe biduși bidușe
definite bidușului bidușei bidușilor bidușelor

References

  • biduș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN