biunivocitate
Romanian
Etymology
Noun
biunivocitate f (plural biunivocitatăți)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | biunivocitate | biunivocitatea | biunivocitatăți | biunivocitatățile | |
| genitive-dative | biunivocitatăți | biunivocitatății | biunivocitatăți | biunivocitatăților | |
| vocative | biunivocitate, biunivocitateo | biunivocitatăților | |||
References
- biunivocitate in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN