bocăni
Romanian
Etymology
From boc + -ăni.
Verb
a bocăni (third-person singular present bocănește, past participle bocănit) 4th conjugation
- to thump
Conjugation
conjugation of bocăni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a bocăni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | bocănind | ||||||
| past participle | bocănit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | bocănesc | bocănești | bocănește | bocănim | bocăniți | bocănesc | |
| imperfect | bocăneam | bocăneai | bocănea | bocăneam | bocăneați | bocăneau | |
| simple perfect | bocănii | bocăniși | bocăni | bocănirăm | bocănirăți | bocăniră | |
| pluperfect | bocănisem | bocăniseși | bocănise | bocăniserăm | bocăniserăți | bocăniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să bocănesc | să bocănești | să bocănească | să bocănim | să bocăniți | să bocănească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | bocănește | bocăniți | |||||
| negative | nu bocăni | nu bocăniți | |||||