burniță
Romanian
Etymology
From bură + -niță.
Noun
burniță f (plural burnițe)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | burniță | burnița | burnițe | burnițele | |
| genitive-dative | burnițe | burniței | burnițe | burnițelor | |
| vocative | burniță, burnițo | burnițelor | |||