burnița

Romanian

Etymology

From burniță +‎ -a.

Verb

a burnița (third-person singular present burnițează, past participle burnițat) 1st conjugation

  1. to drizzle

Conjugation

    conjugation of burnița (first conjugation, no infix)
infinitive a burnița
gerund burnițând
past participle burnițat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present burniț burniți burniță burnițăm burnițați burniță
imperfect burnițam burnițai burnița burnițam burnițați burnițau
simple perfect burnițai burnițași burniță burnițarăm burnițarăți burnițară
pluperfect burnițasem burnițaseși burnițase burnițaserăm burnițaserăți burnițaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să burniț să burniți să burnițe să burnițăm să burnițați să burnițe
imperative — tu — — voi —
affirmative burniță burnițați
negative nu burnița nu burnițați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.