căcălău
Romanian
Etymology
From căca + -ălău.
Adjective
căcălău m or f or n (indeclinable)
Declension
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | căcălău | căcălău | căcălău | căcălău | |||
definite | — | — | — | — | ||||
genitive- dative |
indefinite | căcălău | căcălău | căcălău | căcălău | |||
definite | — | — | — | — |
Adverb
căcălău