căpiță
See also: Appendix:Variations of "capita"
Romanian
Alternative forms
- кэпицэ (căpiță) — post-1930s Cyrillic spelling
Etymology
Borrowed from Bulgarian копица (kopica), from копа (kopa) + -ица (-ica), from Proto-Slavic *kopa (“heap, pile”).
Pronunciation
- IPA(key): /kəˈpi.t͡sə/
- Rhymes: -it͡sə
- Hyphenation: că‧pi‧ță
Noun
căpiță f (plural căpițe)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | căpiță | căpița | căpițe | căpițele | |
| genitive-dative | căpițe | căpiței | căpițe | căpițelor | |
| vocative | căpiță, căpițo | căpițelor | |||
Further reading
- “căpiță”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025