căpița

See also: Appendix:Variations of "capita"

Romanian

Verb

a căpița (third-person singular present căpițează, past participle căpițat) 1st conjugation

  1. alternative form of căpiți

Conjugation

    conjugation of căpița (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a căpița
gerund căpițând
past participle căpițat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present căpițez căpițezi căpițează căpițăm căpițați căpițează
imperfect căpițam căpițai căpița căpițam căpițați căpițau
simple perfect căpițai căpițași căpiță căpițarăm căpițarăți căpițară
pluperfect căpițasem căpițaseși căpițase căpițaserăm căpițaserăți căpițaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să căpițez să căpițezi să căpițeze să căpițăm să căpițați să căpițeze
imperative — tu — — voi —
affirmative căpițează căpițați
negative nu căpița nu căpițați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.