căpiți

See also: capiti

Romanian

Etymology

From căpiță.

Verb

a căpiți (third-person singular present căpițește, past participle căpițit) 4th conjugation

  1. to stack hay

Conjugation

    conjugation of căpiți (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a căpiți
gerund căpițind
past participle căpițit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present căpițesc căpițești căpițește căpițim căpițiți căpițesc
imperfect căpițeam căpițeai căpițea căpițeam căpițeați căpițeau
simple perfect căpiții căpițiși căpiți căpițirăm căpițirăți căpițiră
pluperfect căpițisem căpițiseși căpițise căpițiserăm căpițiserăți căpițiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să căpițesc să căpițești să căpițească să căpițim să căpițiți să căpițească
imperative — tu — — voi —
affirmative căpițește căpițiți
negative nu căpiți nu căpițiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.