cărniță
Romanian
Etymology
Noun
cărniță f (plural cărnițe)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cărniță | cărnița | cărnițe | cărnițele | |
| genitive-dative | cărnițe | cărniței | cărnițe | cărnițelor | |
| vocative | cărniță, cărnițo | cărnițelor | |||