cadența

Romanian

Etymology 1

Borrowed from French cadencer.

Pronunciation

  • IPA(key): /ka.denˈt͡sa/
  • Rhymes: -a
  • Hyphenation: ca‧den‧ța

Verb

a cadența (third-person singular present cadențează, past participle cadențat) 1st conjugation (transitive, rare)

  1. to pace (to impart cadence or rhythm to a phrase, a piece of music, a movement, etc.)
    Synonym: ritma
  2. (of movements) to pace (to set in tune with a cadence)
Conjugation
    conjugation of cadența (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a cadența
gerund cadențând
past participle cadențat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cadențez cadențezi cadențează cadențăm cadențați cadențează
imperfect cadențam cadențai cadența cadențam cadențați cadențau
simple perfect cadențai cadențași cadență cadențarăm cadențarăți cadențară
pluperfect cadențasem cadențaseși cadențase cadențaserăm cadențaserăți cadențaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cadențez să cadențezi să cadențeze să cadențăm să cadențați să cadențeze
imperative — tu — — voi —
affirmative cadențează cadențați
negative nu cadența nu cadențați

Etymology 2

Pronunciation

  • IPA(key): /kaˈden.t͡sa/
  • Rhymes: -ent͡sa
  • Hyphenation: ca‧den‧ța

Noun

cadența

  1. definite nominative/accusative singular of cadență (“cadence”)

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.