cadmia
English
Etymology
From Latin cadmia, ultimately from Ancient Greek Καδμεία (Kadmeía), from Κάδμος (Kádmos, “Cadmus”) + -εια (-eia, “-ia: forming related substances”). Doublet of calamine, calaminaris, and lapis calaminaris.
Noun
cadmia (uncountable)
- (mineralogy, obsolete) Synonym of calamine, a pink form of zinc oxide.
References
- “cadmia”, in Webster’s Revised Unabridged Dictionary, Springfield, Mass.: G. & C. Merriam, 1913, →OCLC.
Anagrams
French
Pronunciation
Verb
cadmia
- third-person singular past historic of cadmier
Italian
Verb
cadmia
- inflection of cadmiare:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Latin
Etymology 1
From Ancient Greek κᾰδμῐ́ᾱ (kădmĭ́ā), variant of Κᾰδμείᾱ (Kădmeíā), from Κάδμος (Kádmos, “Cadmus”) + -εια (-eia, “-ia: forming related substances”). Equivalent to Cadmus + -ia.
Alternative forms
Pronunciation
- cadmīa
- (Classical Latin) IPA(key): [kadˈmiː.a]
- (modern Italianate Ecclesiastical) IPA(key): [kad̪ˈmiː.a]
- cadmĭa
- (Classical Latin) IPA(key): [ˈkad.mi.a]
- (modern Italianate Ecclesiastical) IPA(key): [ˈkad̪.mi.a]
Noun
cadmī̆a f (genitive cadmī̆ae); first declension
- (alchemy, chemistry) calamine, a pink form of zinc oxide formed as a byproduct during sublimation.
- (metallurgy, figuratively) dross, any furnace slag
Declension
First-declension noun.
| singular | plural | |
|---|---|---|
| nominative | cadmī̆a | cadmī̆ae |
| genitive | cadmī̆ae | cadmī̆ārum |
| dative | cadmī̆ae | cadmī̆īs |
| accusative | cadmī̆am | cadmī̆ās |
| ablative | cadmī̆ā | cadmī̆īs |
| vocative | cadmī̆a | cadmī̆ae |
Synonyms
- calamina, calaminaris, lapis calaminaris
Descendants
- English: cadmia
- Medieval Latin: calamina, calaminaris, lapis calaminaris
- English: calaminaris, lapis calaminaris
- French: calamine
- English: calamine
References
- “cadmī̆a”, in Charlton T. Lewis and Charles Short (1879) A Latin Dictionary, Oxford: Clarendon Press
- 1 cadmēa (-mīa ou -mĭa) in Gaffiot, Félix (1934) Dictionnaire illustré latin-français, Hachette: “235/2”
Etymology 2
Regularly conjugated forms of cadmium.
Pronunciation
- (Classical Latin) IPA(key): [ˈkad.mi.a]
- (modern Italianate Ecclesiastical) IPA(key): [ˈkad̪.mi.a]
Noun
cadmia n
- nominative/accusative/vocative plural of cadmium
Romanian
Etymology
From cadmiu.
Verb
a cadmia (third-person singular present cadmiază, past participle cadmiat) 1st conjugation
- to cover with cadmium
Conjugation
conjugation of cadmia (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a cadmia | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | cadmiind | ||||||
| past participle | cadmiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | cadmiez | cadmiezi | cadmiază | cadmiem | cadmiați | cadmiază | |
| imperfect | cadmiam | cadmiai | cadmia | cadmiam | cadmiați | cadmiau | |
| simple perfect | cadmiai | cadmiași | cadmie | cadmiarăm | cadmiarăți | cadmiară | |
| pluperfect | cadmiasem | cadmiaseși | cadmiase | cadmiaserăm | cadmiaserăți | cadmiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să cadmiez | să cadmiezi | să cadmieze | să cadmiem | să cadmiați | să cadmieze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | cadmiază | cadmiați | |||||
| negative | nu cadmia | nu cadmiați | |||||