caritus
Latin
Etymology
Perfect passive participle of careō.
Participle
caritus (feminine carita, neuter caritum); first/second-declension participle
Declension
First/second-declension adjective.
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | feminine | neuter | masculine | feminine | neuter | ||
| nominative | caritus | carita | caritum | caritī | caritae | carita | |
| genitive | caritī | caritae | caritī | caritōrum | caritārum | caritōrum | |
| dative | caritō | caritae | caritō | caritīs | |||
| accusative | caritum | caritam | caritum | caritōs | caritās | carita | |
| ablative | caritō | caritā | caritō | caritīs | |||
| vocative | carite | carita | caritum | caritī | caritae | carita | |