ceai
See also: ce-ai
Galician
Verb
ceai
- (reintegrationist norm) second-person plural imperative of cear
Portuguese
Verb
ceai
- second-person plural imperative of cear
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish چای (possibly through Russian чай (čaj)), from Persian چای, from Chinese 茶 (chá).
Pronunciation
- IPA(key): /t͡ʃe̯aj/
Audio: (file)
Noun
ceai m (uncountable)
Declension
singular only | indefinite | definite |
---|---|---|
nominative-accusative | ceai | ceaiul |
genitive-dative | ceai | ceaiului |
vocative | ceaiule |
Noun
ceai n (plural ceaiuri)
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | ceai | ceaiul | ceaiuri | ceaiurile | |
genitive-dative | ceai | ceaiului | ceaiuri | ceaiurilor | |
vocative | ceaiule | ceaiurilor |
Related terms
References
- “ceai”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025