ceai

See also: ce-ai

Galician

Verb

ceai

  1. (reintegrationist norm) second-person plural imperative of cear

Portuguese

Verb

ceai

  1. second-person plural imperative of cear

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish چای (possibly through Russian чай (čaj)), from Persian چای, from Chinese (chá).

Pronunciation

  • IPA(key): /t͡ʃe̯aj/
  • Audio:(file)

Noun

ceai m (uncountable)

  1. tea bush

Declension

Declension of ceai
singular only indefinite definite
nominative-accusative ceai ceaiul
genitive-dative ceai ceaiului
vocative ceaiule

Noun

ceai n (plural ceaiuri)

  1. tea
  2. tea time

Declension

Declension of ceai
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative ceai ceaiul ceaiuri ceaiurile
genitive-dative ceai ceaiului ceaiuri ceaiurilor
vocative ceaiule ceaiurilor

References