ceată
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic чета (četa), from Proto-Slavic *četa.
Noun
ceată f (plural cete)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ceată | ceata | cete | cetele | |
| genitive-dative | cete | cetei | cete | cetelor | |
| vocative | ceată, ceato | cetelor | |||