cercuitor
Romanian
Etymology
Noun
cercuitor m (plural cercuitori)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cercuitor | cercuitorul | cercuitori | cercuitorii | |
| genitive-dative | cercuitor | cercuitorului | cercuitori | cercuitorilor | |
| vocative | cercuitorule | cercuitorilor | |||