certător

Romanian

Etymology

From certa +‎ -tor.

Adjective

certător m or n (feminine singular certătoare, masculine plural certători, feminine and neuter plural certătoare)

  1. quarrelsome

Declension

Declension of certător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite certător certătoare certători certătoare
definite certătorul certătoarea certătorii certătoarele
genitive-
dative 		indefinite certător certătoare certători certătoare
definite certătorului certătoarei certătorilor certătoarelor

References

  • certător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.