certare

Latin

Verb

certāre

  1. inflection of certō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From certa +‎ -re.

Noun

certare f (plural certări)

  1. argument

Declension

Declension of certare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative certare certarea certări certările
genitive-dative certări certării certări certărilor
vocative certare, certareo certărilor