certat
Latin
Verb
certat
- third-person singular present active indicative of certō
Romanian
Etymology
Past participle of certa.
Pronunciation
- IPA(key): [t͡ʃerˈtat]
Adjective
certat m or n (feminine singular certată, masculine plural certați, feminine and neuter plural certate)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | certat | certată | certați | certate | |||
| definite | certatul | certata | certații | certatele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | certat | certate | certați | certate | |||
| definite | certatului | certatei | certaților | certatelor | ||||
Verb
certat (past participle of certa)
- past participle of certa
References
- certat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN