certat

Latin

Verb

certat

  1. third-person singular present active indicative of certō

Romanian

Etymology

Past participle of certa.

Pronunciation

  • IPA(key): [t͡ʃerˈtat]

Adjective

certat m or n (feminine singular certată, masculine plural certați, feminine and neuter plural certate)

  1. rebuked

Declension

Declension of certat
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite certat certată certați certate
definite certatul certata certații certatele
genitive-
dative
indefinite certat certate certați certate
definite certatului certatei certaților certatelor

Verb

certat (past participle of certa)

  1. past participle of certa

References

  • certat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN