chiții
Romanian
Verb
a chiții (third-person singular present chițiie, past participle chițiit) 4th conjugation
- obsolete form of chițăi
Conjugation
conjugation of chiții (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a chiții | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | chițiind | ||||||
| past participle | chițiit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | chiții | chiții | chițiie | chițiim | chițiiți | chițiie | |
| imperfect | chițiiam | chițiiai | chițiia | chițiiam | chițiiați | chițiiau | |
| simple perfect | chițiii | chițiiși | chiții | chițiirăm | chițiirăți | chițiiră | |
| pluperfect | chițiisem | chițiiseși | chițiise | chițiiserăm | chițiiserăți | chițiiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să chiții | să chiții | să chițiie | să chițiim | să chițiiți | să chițiie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | chițiie | chițiiți | |||||
| negative | nu chiții | nu chițiiți | |||||
References
- chiții in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN