chiui

Romanian

Etymology

From chiu +‎ -ui.

Verb

a chiui (third-person singular present chiuie, past participle chiuit) 4th conjugation

  1. to shout

Conjugation

    conjugation of chiui (fourth conjugation, no infix)
infinitive a chiui
gerund chiuind
past participle chiuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present chiui chiui chiuie chiuim chiuiți chiuie
imperfect chiuiam chiuiai chiuia chiuiam chiuiați chiuiau
simple perfect chiuii chiuiși chiui chiuirăm chiuirăți chiuiră
pluperfect chiuisem chiuiseși chiuise chiuiserăm chiuiserăți chiuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să chiui să chiui să chiuie să chiuim să chiuiți să chiuie
imperative — tu — — voi —
affirmative chiuie chiuiți
negative nu chiui nu chiuiți

Sicilian

Adverb

chiui

  1. alternative form of cchiù
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.