cicălire
Romanian
Etymology
Noun
cicălire f (plural cicăliri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cicălire | cicălirea | cicăliri | cicălirile | |
| genitive-dative | cicăliri | cicălirii | cicăliri | cicălirilor | |
| vocative | cicălire, cicălireo | cicălirilor | |||