cina

See also: Appendix:Variations of "cina"

Fijian

Etymology

From Proto-Central Pacific *cina, from Proto-Oceanic *sinaʀ, from Proto-Malayo-Polynesian *sinaʀ.

Pronunciation

  • IPA(key): /ˈðina/

Noun

cina

  1. torch
    Synonym: rarama

Kanakanabu

Noun

cina

  1. mother

Kikuyu

Pronunciation

  • IPA(key): /ɕina/

Verb

cina (infinitive gũcina)

  1. (transitive) to burn[1]

References

  1. ^ “cina” in Benson, T.G. (1964). Kikuyu-English dictionary. Oxford: Clarendon Press.

Romanian

Etymology 1

Inherited from Latin cēnāre.

Pronunciation

  • IPA(key): [t͡ʃiˈna]

Verb

a cina (third-person singular present cinează, past participle cinat) 1st conjugation

  1. to dine, sup, have dinner
    La ce oră cinăm în această seară?
    At what time are we dining this evening?
Conjugation
    conjugation of cina (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a cina
gerund cinând
past participle cinat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cinez cinezi cinează cinăm cinați cinează
imperfect cinam cinai cina cinam cinați cinau
simple perfect cinai cinași cină cinarăm cinarăți cinară
pluperfect cinasem cinaseși cinase cinaserăm cinaserăți cinaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cinez să cinezi să cineze să cinăm să cinați să cineze
imperative — tu — — voi —
affirmative cinează cinați
negative nu cina nu cinați

Etymology 2

See the etymology of the corresponding lemma form.

Pronunciation

  • IPA(key): [ˈt͡ʃina]

Noun

cina f

  1. definite nominative/accusative singular of cină

Volapük

Noun

cina

  1. genitive singular of cin
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.