ciocănire
Romanian
Etymology
Noun
ciocănire f (plural ciocăniri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ciocănire | ciocănirea | ciocăniri | ciocănirile | |
| genitive-dative | ciocăniri | ciocănirii | ciocăniri | ciocănirilor | |
| vocative | ciocănire, ciocănireo | ciocănirilor | |||