ciocnire
Romanian
Etymology
Noun
ciocnire f (plural ciocniri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ciocnire | ciocnirea | ciocniri | ciocnirile | |
| genitive-dative | ciocniri | ciocnirii | ciocniri | ciocnirilor | |
| vocative | ciocnire, ciocnireo | ciocnirilor | |||