ciomăgi

Romanian

Etymology

From ciomag +‎ -i.

Verb

a ciomăgi (third-person singular present ciomăgește, past participle ciomăgit) 4th conjugation

  1. to beat up

Conjugation

    conjugation of ciomăgi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a ciomăgi
gerund ciomăgind
past participle ciomăgit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ciomăgesc ciomăgești ciomăgește ciomăgim ciomăgiți ciomăgesc
imperfect ciomăgeam ciomăgeai ciomăgea ciomăgeam ciomăgeați ciomăgeau
simple perfect ciomăgii ciomăgiși ciomăgi ciomăgirăm ciomăgirăți ciomăgiră
pluperfect ciomăgisem ciomăgiseși ciomăgise ciomăgiserăm ciomăgiserăți ciomăgiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ciomăgesc să ciomăgești să ciomăgească să ciomăgim să ciomăgiți să ciomăgească
imperative — tu — — voi —
affirmative ciomăgește ciomăgiți
negative nu ciomăgi nu ciomăgiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.