ciomăgit
Romanian
Etymology
Past participle of ciomăgi.
Adjective
ciomăgit m or n (feminine singular ciomăgită, masculine plural ciomăgiți, feminine and neuter plural ciomăgite)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | ciomăgit | ciomăgită | ciomăgiți | ciomăgite | |||
| definite | ciomăgitul | ciomăgita | ciomăgiții | ciomăgitele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | ciomăgit | ciomăgite | ciomăgiți | ciomăgite | |||
| definite | ciomăgitului | ciomăgitei | ciomăgiților | ciomăgitelor | ||||
Verb
ciomăgit (past participle of ciomăgi)
- past participle of ciomăgi
References
- ciomăgit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN