ciunti

Romanian

Etymology

From ciunt +‎ -i.

Verb

a ciunti (third-person singular present ciuntește, past participle ciuntit) 4th conjugation

  1. to amputate

Conjugation

    conjugation of ciunti (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a ciunti
gerund ciuntind
past participle ciuntit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ciuntesc ciuntești ciuntește ciuntim ciuntiți ciuntesc
imperfect ciunteam ciunteai ciuntea ciunteam ciunteați ciunteau
simple perfect ciuntii ciuntiși ciunti ciuntirăm ciuntirăți ciuntiră
pluperfect ciuntisem ciuntiseși ciuntise ciuntiserăm ciuntiserăți ciuntiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ciuntesc să ciuntești să ciuntească să ciuntim să ciuntiți să ciuntească
imperative — tu — — voi —
affirmative ciuntește ciuntiți
negative nu ciunti nu ciuntiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.