ciuntit

Romanian

Etymology

Past participle of ciunti. First attested in 1804.

Adjective

ciuntit m or n (feminine singular ciuntită, masculine plural ciuntiți, feminine and neuter plural ciuntite)

  1. amputated

Declension

Declension of ciuntit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite ciuntit ciuntită ciuntiți ciuntite
definite ciuntitul ciuntita ciuntiții ciuntitele
genitive-
dative 		indefinite ciuntit ciuntite ciuntiți ciuntite
definite ciuntitului ciuntitei ciuntiților ciuntitelor

Verb

ciuntit (past participle of ciunti)

  1. past participle of ciunti

References

  • ciuntit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.