clăcan

Romanian

Etymology

From clacă +‎ -an.

Noun

clăcan m (plural clăcani)

  1. (obsolete, regional) feudal peasant who had to do corvee on the landlord's estate
    Synonym: clăcaș

Declension

Declension of clăcan
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative clăcan clăcanul clăcani clăcanii
genitive-dative clăcan clăcanului clăcani clăcanilor
vocative clăcanule clăcanilor

References

  • clăcan in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN