coexista

French

Pronunciation

Verb

coexista

  1. third-person singular past historic of coexister

Portuguese

Verb

coexista

  1. inflection of coexistir:
    1. first/third-person singular present subjunctive
    2. third-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French coexister. By surface analysis, co- +‎ exista.

Pronunciation

  • IPA(key): /ko.eɡ.zisˈta/

Verb

a coexista (third-person singular present coexistă, past participle coexistat, third-person subjunctive coexiste) 1st conjugation

  1. to coexist

Conjugation

    conjugation of coexista (first conjugation, no infix)
infinitive a coexista
gerund coexistând
past participle coexistat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present coexist coexiști coexistă coexistăm coexistați coexistă
imperfect coexistam coexistai coexista coexistam coexistați coexistau
simple perfect coexistai coexistași coexistă coexistarăm coexistarăți coexistară
pluperfect coexistasem coexistaseși coexistase coexistaserăm coexistaserăți coexistaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să coexist să coexiști să coexiste să coexistăm să coexistați să coexiste
imperative — tu — — voi —
affirmative coexistă coexistați
negative nu coexista nu coexistați

Further reading

Spanish

Pronunciation

  • IPA(key): /koeɡˈsista/ [ko.eɣ̞ˈsis.t̪a]
  • Rhymes: -ista
  • Syllabification: co‧e‧xis‧ta

Verb

coexista

  1. inflection of coexistir:
    1. first/third-person singular present subjunctive
    2. third-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.