concentrare

See also: concentraré

Italian

Etymology

Borrowed from French concentrer.

Pronunciation

  • IPA(key): /kon.t͡ʃenˈtra.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: con‧cen‧trà‧re

Verb

concentràre (first-person singular present concèntro or concéntro[1], first-person singular past historic concentrài, past participle concentràto, auxiliary avére)

  1. (transitive) to gather, assemble, bring together, merge
    Synonyms: riunire, unire
  2. (transitive) to concentrate, focus
    Synonym: focalizzare

Conjugation

Derived terms

References

  1. ^ concentro in Luciano Canepari, Dizionario di Pronuncia Italiana (DiPI)

Anagrams

Romanian

Etymology

From concentra +‎ -re.

Noun

concentrare f (plural concentrări)

  1. concentration

Declension

Declension of concentrare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative concentrare concentrarea concentrări concentrările
genitive-dative concentrări concentrării concentrări concentrărilor
vocative concentrare, concentrareo concentrărilor

Spanish

Verb

concentrare

  1. first/third-person singular future subjunctive of concentrar