conotație
Romanian
Etymology
Borrowed from French connotation. By surface analysis, conota + -ție.
Noun
conotație f (plural conotații)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | conotație | conotația | conotații | conotațiile | |
| genitive-dative | conotații | conotației | conotații | conotațiilor | |
| vocative | conotație, conotațio | conotațiilor | |||