constrânge

See also: constrange

Romanian

Etymology

From con- + strânge, based on French contraindre, Latin constringere.

Pronunciation

  • Audio:(file)

Verb

a constrânge (third-person singular present constrânge, past participle constrâns, third-person subjunctive constrângă) 3rd conjugation

  1. to constrain
  2. to compel, force, oblige
    Synonym: forța

Conjugation

    conjugation of constrânge (third conjugation, past participle in -s)
infinitive a constrânge
gerund constrângând
past participle constrâns
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present constrâng constrângi constrânge constrângem constrângeți constrâng
imperfect constrângeam constrângeai constrângea constrângeam constrângeați constrângeau
simple perfect constrânsei constrânseși constrânse constrânserăm constrânserăți constrânseră
pluperfect constrânsesem constrânseseși constrânsese constrânseserăm constrânseserăți constrânseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să constrâng să constrângi să constrângă să constrângem să constrângeți să constrângă
imperative — tu — — voi —
affirmative constrânge constrângeți
negative nu constrânge nu constrângeți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.