covițăitură
Romanian
Etymology
From covițăi + -tură.
Noun
covițăitură f (plural covițăituri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | covițăitură | covițăitura | covițăituri | covițăiturile | |
| genitive-dative | covițăituri | covițăiturii | covițăituri | covițăiturilor | |
| vocative | covițăitură, covițăituro | covițăiturilor | |||
References
- covițăitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN