culpă
Romanian
Etymology
Learned borrowing from Latin culpa (19th century).
Pronunciation
Audio: (file)
Noun
culpă f (plural culpe)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | culpă | culpa | culpe | culpele | |
| genitive-dative | culpe | culpei | culpe | culpelor | |
| vocative | culpă, culpo | culpelor | |||
References
- “culpă”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025