cuminți

Romanian

Etymology

From cuminte.

Pronunciation

  • Audio:(file)

Verb

a cuminți (third-person singular present cumințește, past participle cumințit) 4th conjugation

  1. to settle down
  2. (reflexive) to come to reason

Conjugation

    conjugation of cuminți (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a cuminți
gerund cumințind
past participle cumințit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cumințesc cumințești cumințește cumințim cumințiți cumințesc
imperfect cumințeam cumințeai cumințea cumințeam cumințeați cumințeau
simple perfect cuminții cumințiși cuminți cumințirăm cumințirăți cumințiră
pluperfect cumințisem cumințiseși cumințise cumințiserăm cumințiserăți cumințiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cumințesc să cumințești să cumințească să cumințim să cumințiți să cumințească
imperative — tu — — voi —
affirmative cumințește cumințiți
negative nu cuminți nu cumințiți

See also

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.