cuminte
Romanian
Etymology
From cu (“with”) + minte (“mind”).
Pronunciation
- IPA(key): /kuˈmin.te/
Audio: (file)
Adjective
cuminte m or f or n (plural cuminți)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | cuminte | cuminte | cuminți | cuminți | |||
| definite | cumintele | cumintea | cuminții | cumințile | ||||
| genitive- dative |
indefinite | cuminte | cuminți | cuminți | cuminți | |||
| definite | cumintelui | cuminții | cuminților | cuminților | ||||
Synonyms
Derived terms
Adverb
cuminte