cuminte

Romanian

Etymology

From cu (with) +‎ minte (mind).

Pronunciation

  • IPA(key): /kuˈmin.te/
  • Audio:(file)

Adjective

cuminte m or f or n (plural cuminți)

  1. obedient, good, quiet, calm, well-behaved
  2. wise, prudent, provident, sensible, reasonable

Declension

Declension of cuminte
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite cuminte cuminte cuminți cuminți
definite cumintele cumintea cuminții cumințile
genitive-
dative
indefinite cuminte cuminți cuminți cuminți
definite cumintelui cuminții cuminților cuminților

Synonyms

Derived terms

Adverb

cuminte

  1. obediently