cuminecăciune

Romanian

Etymology

From cumineca +‎ -ciune.

Noun

cuminecăciune f (plural cuminecăciuni)

  1. (obsolete, Christianity) communion

Declension

Declension of cuminecăciune
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative cuminecăciune cuminecăciunea cuminecăciuni cuminecăciunile
genitive-dative cuminecăciuni cuminecăciunii cuminecăciuni cuminecăciunilor
vocative cuminecăciune, cuminecăciuneo cuminecăciunilor

References

  • cuminecăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.